Bianca-Andreea Mihalcea

Tocmai am primit o veste:Bibi este programata pt operatie in iulie. Mi-a picat putin greu avand in vedere ca mai inain te imi spusese de mai, dar asta e , bine ca e.

Acum nu-mi ramane decat sa ma rog la Dumnezeu sa mi-o tina sanatoasa, sa nu se mai imbolnaveasca iar sau sa faca ceva pe la furtun, macar sa o ducem asa pana atunci.Ce sa facem cum au trecut aproape 6 luni or mai trece 3.

Treburile se misca incet dar sigur in SUA. A fost toata lumea de acord sa ne ducem acolo, chirurgul nu ne percepe taxa , incearca asta si cu anestezistul si cu radiologul. Daca reuseste o sa avem de platit doar recuperarea. Ar fi extraordinar. A ramas acum sa stabileasca data operatiei si in fuctie se asta sa faca actele penru viza. A zis ca poate prin luna mai o sa ajungem pe acolo.

Bibi e racita din nou. M-a igrozit cu secretiile ca sunt asa vascoase si se ineaca de ma baga in toti sperietii, nu indraznesc sa o las singura. Ii fac iar aesosoli, o aspir. Cred ca de la mine s-a captusit cu raceala.

Colac peste pupaza de cand i-am schimbat furtunul nu i-a mai trecut inflamatia de la burtica, a inceput sa supureze si i-am recoltat de acolo si i-a iesit stafilococ patogen sensibil la zinacef. Acum i-am pus branula si ii fac injectii mititica la 12 ore. Sper sa ii treaca sa nu mai dam in alte belele.

Am sunat si la Bucuresti sa cer parerea, mi-a zis sa urmez tratamentul si sa vedem pe urma ca si pe acolo spitalele sunt pline, stau cate 2 in pat.

Cine a zis ca de ce ti-e frica nu scapi n-a gresit. Ieri i-am dat lu’ Bibi suc de mere cu morcov la 11 si la 3 am vrut sa-i dau laptic si …surpriza nu mai curgea, s-a infundat furtunul, dar cum nu stiu.

Am plecat de urgenta la spital la Buc. Noroc ca a fost cuminte mititica si a adormit, ca ma gandeam ca de foame o sa faca un scandal mama, mama.

Era de garda chiar dr care a operat-o si a zis ca il schimba.In 2 timpi si 3 miscari i l-a scos pe ala si ia pus altul mai gros.A tipat saraca, ca eu ma asteptam sa-i faca vreo anestezie ceva nu asa pe viu, dar totusi ia trecut repede supararea, a fost ca o criza de colici cam asa.

Pana la urma i-am dat sa pape si chiar era linistita si au zis ca putem pleca.

Ghinionul dupa lume ca n-a mai pornit masina se stricasa nu stiu ce piesa. Si ca sa vezi ca nimic nu-i intamplator pe lumea asta tata zisese sa luam masina lui, n-am vrut si pana la urma a zis ca merge si el cu noi. Eu chiar ma gandeam mergem 4 insi cu un copil(sotul meu, mama,tata,eu) dar am avut noroc cu el ca este mecanic si a reparat masina dupa vreo 2 ore si am putut pleca acasa.Vorbind in masina despre cele intamplata sotul meu nu a vazut o groapa si bummmm s-a astrambat janta, cauciucul. Ia-o de la capat schimba roata…plus ca toti eram nervosi.

In final am ajuns si noi pe la 11 acasa si hai sa-i dau sa manance iar. Tipa ca din gura de sarpe nu mai puteam sa o impacam nicicum. Imi faceam 1000 de ganduri : o doare, dar de ce la spital n-a zis nimic, de ce nu l-am zis ca vreau sa stau macar o zi cu ea la spital sa vad cum evolueaza si tot asa. Pana la urma a dat Dumnezeu si a adornit dar un somn cam agitat si dimineata alta belea: nu facuse pipi deloc. Pe la 7 a facut multicel,pe urma pe la 9, 12 si sper sa-si revine ca ma sperie de nu mai pot.Acum e linistita e Bibi dinainte, credeam ca nu o mai vad razand.

S-au mirat toti de ea la spital ca e mare si frumoasa, ne-a felicitat ca avem grija de ea ca lumea.

Bibi e bine. Ma expoateaza la maxim . Aseara avea niste bazdaci de m-am chinuit o jum de ora sa-i dau sa manance si oricum nu i-am dat tot. Era obosita ce-i drept dar totusi nu mi-a facut niciodata asa. Offfffffffffff de s-ar termina odata chinul asta. M-am suparat pe ea, dar mi-a trecut dupa o ora.

Tocmai am primit o veste relativ buna, adica “nu e 100% confirmat dar se pare ca spitalul accepta ca Bianca sa fie operata aici”.

Mi-e teama sa ma bucur prea devreme, pana cand aceasta aceasta informatie devine oficiala. Din pacate doctorii pe acolo sunt foarte ocupati si nu noi suntem prioritatea numarul unu, de aceea se misca treaba cam greu.

In rest suntem bine, ma bucur in fiecare zii de evolutia ei.

Ma tem ca trebuie sa ajungem iar pe la spital ca sa schimbam furtunul, ca sigur cerealele nu o sa mearga pe asta. Dar ce sa facem o sa ne ducem, sper sa nu fie traumatizant.

Offffffff, ma omoara asteptarea. De cand au ajuns actele in America nu mai stiu nimic si a zis ca ma tine la curent cu ce se intampla.Dimineata cand ma scol mai intai deschid calculatorul sa vad daca am primit ceva si apoi ma spal pe ochi. Sper sa fie bine in final.

Bibi e bine,am inceput sa papam cate putin suc de mar.I-am dat cu seringuta si in gurita cate putin sa simta si ea gustl si se sramba, e asa caragioasa.

Ma ingrijorat putin ca vreo 2 saptamani a facut scaun cu mucus.I-am facut o coprocultura ca ma gandeam ca fara sa vrei pe furtun mai intra microbi, dar a rezultatul a iesit ok. Acum si-a revenit asa singura.

Bibi e bine,creste bine 150-200g pe saptamana, duminica e zi de cantar.Ma ingrijoreaza faptul ca de la revelion nu i-am mai crescut cantitatea de lapte, fiindca dupa cum ti-am mai zis cand aspir mai are laptic in burtica, uneori cam mult.Sper sa nu fie nimic rau,ca de obicei cam la o saptamana jumate doua ii maream cantitatea.De vreo 3 zile nu-i mai dau sa mai manance si noaptea am ramas la 5 mese.

De muci am scapat, slava Domnului,acum e ok .Am facut si vaccinul,nu a avut nici o reactie.
Pe zii ce trece parca scoate sunete noi,rade mai des.I-am pus la patut jucarioare, carusel,ce-i drept sta putin in patut, dar atat cat sta e tare vesela.S-a mai obisnuit si la baita, ii place ,acum e mai rau cand o imbrac.

E o rasfatata s-a invatat numai in brate, vrea sa o tii numai in sus, ce sa mai ma zapaceste, daca n-ar fi mama mea nu stiu ce m-as face cand o apuca zambalacii.Cand e nervoasa nici nu pot sa-i dau sa pape,trebuie sa fim 2 insi,unul sa -i faca jucarii, sa-i cante… si altul sa-i dea papa, vai de noi,mai imi varsa si laptele in pat.

Cateodata simt ca inebunesc,nu stiu mi-am pierdut rabdarea, ma enervez repede si eu nu eram asa, tare mult m-a scimbat situatia asta.Ma rog la Dumnezeu sa ne facem bine mai repede.

Despre operatie ce sa-ti zic nu am primit inca un raspuns sigur. Cu chiu, cu vai am facut si noi rost de acte, stii ca ne-au cerut foaia de observatie.Dupa zeci de telefoane si rugaminti tot n-am putut obtine nici macar o copie. Pana la urma dr Bradeanu mi-a batut la calculator o scrisoare care cuprinde starea Biancai in fiecare zi de spitalizare, ne-a dat si radiografiile si analizele. De-abia ieri am trimis plicul in America (o gramada de banii posta 3 mil, dar asta e macar sa merite). Acum sa vedem ce ne raspund dr.

Stau ca inima la gat, primul lucru pe care-l fac cand ma scol e ca-mi varific mail-ul sa vad daca mi-a mai scris varul meu ceva.

Trebuia sa facem vaccinul de 2 luni in dec., dar medicul meu de fam. a zi ca e prea mica ca nu avea decat 4 kg si acum mi-e teama ca nu putem sa-l facem ca nu-i mai trece nasul. Vai de noi, scapam de una de dam de alta.

Apropo am facut 3 luni si am ajuns la 5 kg.

Mi-a scris varul din America si mi-a spus ca s-a informat si el, si intr-adevar si acolo se face tot cu alungire de esofag. A ramas ca se intereseaza si imi zice cat costa acolo. Ne-ar fi mult mai usor daca ar fi mai ieftin, ca as sta la el, spitalul a zis ca e la 10 min de casa,si in primul rand este el acolo si nu as fi a nimanui.

Am plecat si noi pt prima data de acasa, am fost la mama.I-a placut Biancai,a rasfatat-o toata lumea, cadouri nu mai zic.In ajun a avut niste colici de nu mai stiam ce sa-i fac, dar pe urma i-a trecut.