Acum nu-mi ramane decat sa ma rog la Dumnezeu sa mi-o tina sanatoasa, sa nu se mai imbolnaveasca iar sau sa faca ceva pe la furtun, macar sa o ducem asa pana atunci.Ce sa facem cum au trecut aproape 6 luni or mai trece 3.

Bibi e racita din nou. M-a igrozit cu secretiile ca sunt asa vascoase si se ineaca de ma baga in toti sperietii, nu indraznesc sa o las singura. Ii fac iar aesosoli, o aspir. Cred ca de la mine s-a captusit cu raceala.

Colac peste pupaza de cand i-am schimbat furtunul nu i-a mai trecut inflamatia de la burtica, a inceput sa supureze si i-am recoltat de acolo si i-a iesit stafilococ patogen sensibil la zinacef. Acum i-am pus branula si ii fac injectii mititica la 12 ore. Sper sa ii treaca sa nu mai dam in alte belele.

Am sunat si la Bucuresti sa cer parerea, mi-a zis sa urmez tratamentul si sa vedem pe urma ca si pe acolo spitalele sunt pline, stau cate 2 in pat.

Am plecat de urgenta la spital la Buc. Noroc ca a fost cuminte mititica si a adormit, ca ma gandeam ca de foame o sa faca un scandal mama, mama.

Era de garda chiar dr care a operat-o si a zis ca il schimba.In 2 timpi si 3 miscari i l-a scos pe ala si ia pus altul mai gros.A tipat saraca, ca eu ma asteptam sa-i faca vreo anestezie ceva nu asa pe viu, dar totusi ia trecut repede supararea, a fost ca o criza de colici cam asa.

Pana la urma i-am dat sa pape si chiar era linistita si au zis ca putem pleca.

Ghinionul dupa lume ca n-a mai pornit masina se stricasa nu stiu ce piesa. Si ca sa vezi ca nimic nu-i intamplator pe lumea asta tata zisese sa luam masina lui, n-am vrut si pana la urma a zis ca merge si el cu noi. Eu chiar ma gandeam mergem 4 insi cu un copil(sotul meu, mama,tata,eu) dar am avut noroc cu el ca este mecanic si a reparat masina dupa vreo 2 ore si am putut pleca acasa.Vorbind in masina despre cele intamplata sotul meu nu a vazut o groapa si bummmm s-a astrambat janta, cauciucul. Ia-o de la capat schimba roata…plus ca toti eram nervosi.

In final am ajuns si noi pe la 11 acasa si hai sa-i dau sa manance iar. Tipa ca din gura de sarpe nu mai puteam sa o impacam nicicum. Imi faceam 1000 de ganduri : o doare, dar de ce la spital n-a zis nimic, de ce nu l-am zis ca vreau sa stau macar o zi cu ea la spital sa vad cum evolueaza si tot asa. Pana la urma a dat Dumnezeu si a adornit dar un somn cam agitat si dimineata alta belea: nu facuse pipi deloc. Pe la 7 a facut multicel,pe urma pe la 9, 12 si sper sa-si revine ca ma sperie de nu mai pot.Acum e linistita e Bibi dinainte, credeam ca nu o mai vad razand.

S-au mirat toti de ea la spital ca e mare si frumoasa, ne-a felicitat ca avem grija de ea ca lumea.

Mi-e teama sa ma bucur prea devreme, pana cand aceasta aceasta informatie devine oficiala. Din pacate doctorii pe acolo sunt foarte ocupati si nu noi suntem prioritatea numarul unu, de aceea se misca treaba cam greu.

In rest suntem bine, ma bucur in fiecare zii de evolutia ei.

Ma tem ca trebuie sa ajungem iar pe la spital ca sa schimbam furtunul, ca sigur cerealele nu o sa mearga pe asta. Dar ce sa facem o sa ne ducem, sper sa nu fie traumatizant.

Bibi e bine,am inceput sa papam cate putin suc de mar.I-am dat cu seringuta si in gurita cate putin sa simta si ea gustl si se sramba, e asa caragioasa.

Ma ingrijorat putin ca vreo 2 saptamani a facut scaun cu mucus.I-am facut o coprocultura ca ma gandeam ca fara sa vrei pe furtun mai intra microbi, dar a rezultatul a iesit ok. Acum si-a revenit asa singura.

De muci am scapat, slava Domnului,acum e ok .Am facut si vaccinul,nu a avut nici o reactie.
Pe zii ce trece parca scoate sunete noi,rade mai des.I-am pus la patut jucarioare, carusel,ce-i drept sta putin in patut, dar atat cat sta e tare vesela.S-a mai obisnuit si la baita, ii place ,acum e mai rau cand o imbrac.

E o rasfatata s-a invatat numai in brate, vrea sa o tii numai in sus, ce sa mai ma zapaceste, daca n-ar fi mama mea nu stiu ce m-as face cand o apuca zambalacii.Cand e nervoasa nici nu pot sa-i dau sa pape,trebuie sa fim 2 insi,unul sa -i faca jucarii, sa-i cante… si altul sa-i dea papa, vai de noi,mai imi varsa si laptele in pat.

Cateodata simt ca inebunesc,nu stiu mi-am pierdut rabdarea, ma enervez repede si eu nu eram asa, tare mult m-a scimbat situatia asta.Ma rog la Dumnezeu sa ne facem bine mai repede.

Despre operatie ce sa-ti zic nu am primit inca un raspuns sigur. Cu chiu, cu vai am facut si noi rost de acte, stii ca ne-au cerut foaia de observatie.Dupa zeci de telefoane si rugaminti tot n-am putut obtine nici macar o copie. Pana la urma dr Bradeanu mi-a batut la calculator o scrisoare care cuprinde starea Biancai in fiecare zi de spitalizare, ne-a dat si radiografiile si analizele. De-abia ieri am trimis plicul in America (o gramada de banii posta 3 mil, dar asta e macar sa merite). Acum sa vedem ce ne raspund dr.

Stau ca inima la gat, primul lucru pe care-l fac cand ma scol e ca-mi varific mail-ul sa vad daca mi-a mai scris varul meu ceva.

Apropo am facut 3 luni si am ajuns la 5 kg.